Duhule Sfânt, suflă din nou

Am venit cu inima frântă,
Cu doruri ce nu se mai spun,
Cu pașii obosiți de lume
Și ochii grei de-acel „de-ajuns”.

Am fost căzută de atâtea ori,
Am zis: „Nu mai pot, nu mai vreau... ”
Dar glasul Tău blând m-a strigat:
„Eu sunt cu tine, nu te dau.”

În rugă fierbinte m-aș pleca,
Să simt iarăși harul divin,
Să-mi ardă-n piept flacăra vie,
Să-mi cânte sufletul plin.

Duhule Sfânt, suflă din nou,
Aprinde în mine focul curat,
Umple-mi ființa cu cerul Tău,
Să fiu un vas adevărat.

Nu aur, nu slavă mai caut,
Nici vorbe deșarte din jur,
Ci prezența Ta sfântă în mine,
Ce schimbă durerea în zbor.

Când strig, Tu-mi aduci alinare,
Când cad, Tu mă ridici iar,
Ești mângâierea ce vine
Din cerul cu dor milenar.

Sunt doar o femeie păcătoasă,
Dar spălată prin harul divin,
Răscumpărată, iertată, aleasă,
Să fiu pentru Tine un crin.

Duhule Sfânt, vino, coboară,
În templul inimii mele rămâi,
Fă-mă o flacără vie ce arde
Pentru Isus... pân’ la capătul căii!
Amin